CONSILIUL LEGISLATIV

Aviz nr. 586 / 2015

Dosar nr. 576 / 2015

AVIZ

referitor la proiectul de Lege privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare

Analizând proiectul de Lege privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, transmis de Secretariatul General al Guvernului cu adresa nr.87 din 27.05.2015,

CONSILIUL LEGISLATIV

În temeiul art.2 alin.(1) lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată şi art.46(2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ,

Avizează favorabil proiectul de lege, cu următoarele observaţii şi propuneri:

1. Proiectul de lege are ca obiect reglementarea autorizării şi supravegherii activităţii de asigurare şi reasigurare, intervenţiile legislative fiind argumentate în Expunerea de motive prin faptul că „Necesitatea elaborării unui nou act normativ privind autorizarea şi supravegherea societăţilor de asigurare şi/sau reasigurare rezultă din publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a Directivei 2014/51/UE (Directiva Omnibus II), care definitivează cadrul legislaţiei primare europene privind noul regim de solvabilitate început prin Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Directiva Solvabilitate II).”

Prin conţinut şi obiectul de reglementare, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, fiind incidente prevederile art.73 alin.(3) lit.h) din Constituţia României, republicată, iar în aplicarea art.75 alin.(1) din Legea fundamentală, prima Cameră sesizată este Senatul.

2. Din punct de vedere al dreptului european, proiectul intră sub incidenţa reglementărilor statuate la nivelul Uniunii Europene, subsumate Politicii în domeniul dreptului de stabilire şi libertăţii de a presta servicii, segmentul legislativ - Asigurări.

Prezentul demers normativ urmăreşte actualizarea şi armonizarea legislaţiei interne în domeniu cu normele europene incidente, prin transpunerea prevederilor Directivei 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II), aşa cum a fost modificată prin Directiva 2011/89/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 noiembrie 2011 de modificare a Directivelor 98/78/CE, 2002/87/CE, 2006/48/CE şi 2009/138/CE în ceea ce priveşte supravegherea suplimentară a entităţilor financiare care aparţin unui conglomerat financiar, Directiva 2012/23/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 septembrie 2012 de modificare a Directivei 2009/138/CE (Solvabilitate II) în ceea ce priveşte termenul de transpunere, data de aplicare a acesteia şi data de abrogare a anumitor directive, Directiva 2013/23/UE a Consiliului din 13 mai 2013 de adaptare a anumitor directive în domeniul serviciilor financiare, având în vedere aderarea Republicii Croaţia, Directiva 2013/58/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2013 de modificare a Directivei 2009/138/CE (Solvabilitate II) în ceea ce priveşte data pentru transpunerea acesteia şi data de aplicare a acesteia, precum şi data de abrogare a anumitor directive (Solvabilitate I),  şi prin Directiva 2014/51/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 aprilie 2014 de modificare a Directivelor 2003/71/CE şi 2009/138/CE şi a Regulamentelor (CE) nr.1060/2009, (UE) nr.1094/2010 şi (UE) nr.1095/2010 în ceea ce priveşte competenţele Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea Europeană de Asigurări şi Pensii Ocupaţionale) şi ale Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe).

Menţionăm că art.309 alin.(1) din Directiva 2009/138/CE, varianta consolidată, prevede obligaţia statelor membre de a transpune prevederile Directivei 2009/138/CE şi ale Directivei 2014/51/UE în legislaţia naţională până la data de 31 martie 2015. La momentul avizării prezentului proiect de lege, respectivul termen este depăşit.

Totodată, precizăm că proiectul de lege nu este însoţit de Tabelul de concordanţă între dispoziţiile din Directiva 2009/138/CE, versiunea consolidată, şi normele interne de transpunere, iar absenţa acestora a făcut dificilă identificarea normelor Uniunii şi compararea acestora cu textele propuse având rol de transpunere.

În acest context, apreciem că prezentul proiect nu transpune integral cadrul reglementat la nivelul Uniunii Europene, în domeniul activităţii de asigurare şi reasigurare. Cu titlu exemplificativ, menţionăm următoarele situaţii de norme europene care nu sunt preluate la nivelul proiectului: art.133, 159, 179, 180, 188, 237, 265 din Directiva 2009/138/CE, versiunea consolidată.

3. Semnalăm că, potrivit prevederilor art.14 alin.(1) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „Reglementările de acelaşi nivel şi având acelaşi obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.” Astfel, Capitolul II al Titlului I din Partea I reglementează dispoziţiile generale privind procesul de supraveghere, competenţele şi atribuţiile A.S.F. Menţionăm că înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară sunt reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.93/2012, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât dispoziţiile având acelaşi obiect ar trebui să fie cuprinse în acelaşi act normativ.

4. Referitor la structura proiectului de lege, apreciem că este disproporţionată, de vreme ce Partea I conţine 171 de articole (art.1-171), Partea a II-a 5 articole (172-177) în timp ce Partea a III-a conţine doar 4 articole (art.178-181). Totodată, sunt capitole care conţin doar 1 articol, cum este cazul Capitolului VIII din Titlul I al Părţii I, care conţine doar art.110, ceea ce este impropriu stilului normativ.

Totodată, constatăm că unele articole sunt alcătuite dintr-un număr mult prea mare de alineate, aspect care este de natură a afecta claritatea, concizia şi caracterul unitar al textului respectivului articol, nerespectându-se nici prevederile Legii nr.24/2000 care recomandă ca un articol să nu fie format dintr-un număr excesiv de alienate, impunându-se structurarea sa în mai multe articole. Cu titlu de exemplu, menţionăm art.16, care este structurat în 47 de alienate.

5. Referitor la modalitatea de marcare a articolelor, semnalăm că acestea trebuie identificate cu ajutorul abrevierii „Art.” în locul termenului „Articolul”.

Totodată, remarcăm terminologia neunitară folosită pentru desemnarea aceloraşi noţiuni sau termeni. Ca exemplu, menţionăm cazul Legii nr.31/1990 la care se face referire fie sub forma „Legii societăţilor nr.31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare” fie sub forma „Legii nr.31/1990 privind societăţile, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.

Precizăm că Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă prevede, la art.77, faptul că ori de câte ori prin legi şi prin alte acte normative se face trimitere la Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale ori la "societatea comercială/societăţile comerciale", după caz, trimiterea se consideră a fi făcută la Legea societăţilor nr.31/1990 ori, după caz, la „societatea/societăţile reglementată/reglementate de Legea nr.31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.

6. Referitor la normele de trimitere din cadrul proiectului, constatăm multitudinea acestora (aproape fiecare element de structură al proiectului cuprinde cel puţin o normă de trimitere), aspect care este de natură a îngreuna înţelesul unei norme, mai ales a celor care cuprind, de exemplu, trimiteri la alte 3 sau 4 elemente de structură din proiect sau din alte acte interne ori ale Uniunii Europene.

Totodată, sugerăm o analiză mai atentă a normelor de trimitere pentru a se evita situaţii de genul celei întâlnite în cadrul art.119 alin.(4) lit.b) care face trimitere la depozitul menţionat la alin.(1) lit.b), literă care la rândul său face referire la depozitul menţionat la art.115 alin.(2) lid.d), sau celei din cadrul art.145 alin.(2), unde se face trimitere şi la respectarea prevederilor art.166 alin.(1) lit.f), literă care cuprinde o atribuţie care trebuie exercitată „în conformitate cu prevederile art.145 alin.(2)”.

7. La titlul Părţii I, semnalăm că se utilizează sintagma „Solvabilitate II” fără a fi definită în cuprinsul proiectului. Ca urmare, recomandăm ca în proiect să se precizeze că Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare este denumită în continuare „Solvabilitate II”.

8. La titlul Capitolului I al Titlului I din Partea I, semnalăm că substantivul „excluderi” vizează tot domeniul de aplicare al proiectului de lege, astfel încât, pentru fluenţa textului, sintagma „şi excluderi” ar putea fi eliminată.

9. La art.1 alin.(2) pct.12, este necesară redarea titlului corect al regulamentului invocat, astfel: „Regulamentul (UE) nr.648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii”.

La alin.(2) pct.24 şi 56, întrucât sunt la prima menţionare în text, este necesară redarea titlului integral al actelor comunitare, astfel: „Regulamentul (CE) nr.1060/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind agenţiile de rating de credit”, „Regulamentul (CE) nr.2157/2001 al Consiliului din 8 octombrie 2001 privind statutul societăţii europene (SE)”, respectiv „Regulamentul (CE) nr.1435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societăţii cooperative europene (SCE)”.

La alin.(2) pct.47, pentru rigoarea exprimării, trebuie înlocuit termenul „menţionată” prin „prevăzută”. Formulăm prezenta observaţie pentru toate situaţiile similare din proiect.

La alin.(2) pct.64, întrucât la art.13 pct.9 din Directiva 2009/138/CE, varianta consolidată, nu se face o diferenţiere a statului membru gazdă pentru asigurarea de viaţă şi pentru cea generală, ci se statuează că „pentru asigurarea de viaţă şi pentru asigurarea generală, statul membru în care se furnizează servicii înseamnă statul membru al angajamentului sau statul membru în care este situat riscul, atunci când angajamentul sau riscul este acoperit de o întreprindere de asigurare sau de o sucursală situată într-un alt stat membru”, propunem reformularea corespunzătoare a textului.

La alin.(2) pct.66, pentru unitate terminologică cu articolul 13 pct.11 din Directiva 2009/138/CE, trebuie înlocuită sintagma „agenţie sau reprezentanţă a unei societăţi” prin sintagma „agenţie sau sucursală a unei societăţi”.

10. La art.12, semnalăm că denumirea marginală este incorectă, de vreme ce în text se vorbeşte de atât de autorităţi, cât şi de organisme şi persoane.

La alin.(5) lit.a) pct.(iv), apreciem că norma potrivit căreia A.S.F. poate efectua schimb de informaţii cu actuarii independenţi, membri ai Asociaţiei Române de Actuariat, şi cu asociaţia respectivă, este discriminatorie, deoarece se limitează colaborarea exclusiv la actuarii independenţi membrii ai uneia din asociaţiile profesionale. De plano, potrivit prevederilor art.40 alin.(1) din Constituţia României, „Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.”, astfel încât excluderea altor asociaţii profesionale ale actuarilor de la posibilitatea de a face schimb de informaţii cu A.S.F. reprezintă o discriminare. Propunem revederea normei.

11. La art.22 alin.(2) lit.a), semnalăm că sintagma „bilanţ previzional” este improprie stilului normativ, fiind necesară reformularea sa corespunzătoare. Formulăm prezenta observaţie pentru toate situaţiile similare din proiect.

Menţionăm că respectiva sintagmă nu se întâlneşte în Reglementările contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate aprobate prin Ordinul nr.1802/2014 al ministrului finanţelor publice, act normativ care transpune parţial prevederile Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L182 din data de 29 iunie 2013.

12. La art.29, semnalăm că în denumirea acestui articol se folosesc parantezele, procedură care nu este recomandată de normele de tehnică legislativă. De altfel, ulterior, în cadrul proiectului, se foloseşte abrevierea ORSA pentru a desemna autoevaluarea riscurilor şi solvabilităţii, cu toate că nu se prevede că această activitate va fi denumită ulterior astfel. Propunem reformularea corespunzătoare a normei.

În mod similar va trebui să fie reformulate normele prevăzute la art.72, respectiv art.95, cu referire la abrevierile „SCR”, respectiv „MCR”.

13. La art.76 alin.(1), pentru unitate terminologică cu art.75 alin.(1), sintagma „Modulul risc de subscriere asigurări generale” trebuie înlocuită cu sintagma „Modulul risc de subscriere pentru activitatea de asigurări generale”.

Pentru aceleaşi considerente, la alin.(3), sintagma „Modulul risc de subscriere asigurări de viaţă” trebuie înlocuită cu sintagma „Modulul risc de subscriere pentru activitatea de asigurări de viaţă” iar la alin.(5) sintagma „Modulul risc de subscriere asigurări de sănătate” trebuie înlocuită cu sintagma „Modulul risc de subscriere pentru activitatea de asigurări de sănătate”.

Formulăm prezenta observaţie pentru toate situaţiile similare din proiect.

14. La art.99 alin.(4), semnalăm că sintagma „un procent” desemnează, potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, a suta parte dintr-o cantitate dată sau o proporţie în raport cu o sută. Ca urmare, pentru rigoarea exprimării, recomandăm înlocuirea respectivei sintagme cu sintagma „o cotă procentuală”. Formulăm prezenta observaţie pentru toate situaţiile similare din proiect.

La alin.(5), pentru rigoarea exprimării, termenii din formularea „situaţiile prevăzute” trebuie redaţi separat.

15. La art.101, referitor la ipoteza adoptării măsurii de suspendare a plăţii dividendelor datorate acţionarilor, până la restabilirea solvabilităţii societăţii, prin derogare de la prevederile art.67 alin.(2) din Legea societăţilor nr.31/1990, cu modificările şi completările ulterioare, A.S.F., apreciem că soluţia legislativă este susceptibilă de a încălca dispoziţiile art.44, raportat la art.53 din Constituţia României.

Totodată, menţionăm că soluţia legislativă nu este justificată în Expunerea de motive a proiectului de lege şi nici nu reprezintă o transpunere a vreunei norme europene. În acest sens, semnalăm că, potrivit dispoziţiilor articolului 138 alineatul (5) din Directiva nr.2009/138, „(5) În împrejurări excepţionale, în cazul în care autorităţile de supraveghere consideră că situaţia financiară a întreprinderii în cauză va continua să se deterioreze, acestea pot, de asemenea, să restrângă sau să interzică posibilitatea de a dispune liber de activele respectivei întreprinderi. Respectiva autoritate de supraveghere informează autorităţile de supraveghere ale statelor membre gazdă cu privire la orice măsură adoptată. Respectivele autorităţi la cererea autorităţii de supraveghere din statul membru de origine iau aceleaşi măsuri. Autorităţile de supraveghere ale statului membru de origine desemnează activele care trebuie supuse unor astfel de măsuri.”

16. La art.103, pentru precizia normei, recomandăm reformularea sintagmei „legislaţiei naţionale aplicabile”, astfel încât să fie precizate în mod expres normele vizate.

17. La art.114 alin.(3), apreciem că atribuţia prevăzută la lit.e), prin care se stabileşte că reprezentantul de despăgubiri exercită doar atribuţiile prevăzute la literele anterioare, fără a i se putea solicita de autorităţi să întreprindă alte activităţi în numele asigurătorului, are un caracter superfluu şi, ca urmare, trebuie eliminată.

18. La art.163 alin.(1) lit.a), pentru corectitudinea exprimării, sintagma „de cele care deţin funcţii-cheie sau alte funcţii critice” trebuie înlocuită cu sintagma „sau de către cele care deţin funcţii-cheie ori alte funcţii critice”. Formulăm prezenta observaţie şi pentru alin.(1) lit.c), i) şi p).

Totodată, precizăm că soluţia legislativă privind stabilirea contravenţiilor prin trimiterea generică la anumite reglementări nu este în acord cu dispoziţiile art.3 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora actele normative trebuie să cuprindă descrierea faptelor ce constituie contravenţii. Cu toate acestea, având în vedere specificul domeniului reglementat, precum şi faptul că subiecţii activi ai contravenţiilor fac parte dintr-o categorie care trebuie să cunoască respectivele reglementări, apreciem că instituirea unei astfel de soluţii legislative ar putea fi avută în vedere, dacă reglementările respective sunt numai dintre cele care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau în Monitorul Oficial al României, Partea I. Îndeplinirea acestei condiţii ar asigura astfel respectarea condiţiei previzibilităţii normei sancţionatorii. Precizăm că observaţiile de mai sus, referitoare la sancţionarea prin norme de trimitere generică la alte categorii de acte sunt valabile, în mod corespunzător, şi pentru lit.e) a alin.(1).

La alin.(1) lit.b), pentru unitate terminologică cu dispoziţiile art.1 alin.(2) pct.58, expresia „sucursalele din state terţe stabilite pe teritoriul României” trebuie înlocuită cu expresia „sucursalele societăţilor din state terţe, stabilite pe teritoriul României”.

La alin.(1) lit.e), întrucât definiţia noţiunii de „prevederi legale”, astfel cum aceasta este stabilită la art.1 alin.(2) pct.37, are în vedere şi dispoziţiile prezentului proiect, pentru corectitudinea reglementării, este necesar ca în teza a doua a normei expresia „în conformitate cu prevederile legale” să fie înlocuită cu trimiterea expresă la dispoziţiile din proiect a căror încălcare constituie contravenţie, alături de indicarea expresă a celorlalte categorii de acte avute în vedere de art.1 alin.(2) pct.37, potrivit următorului exemplu: „precum şi a documentelor şi rapoartelor în conformitate cu art...., precum şi cu dispoziţiile reglementărilor emise de ASF în aplicarea acestora, ale actelor delegate, standardelor tehnice de reglementare şi ale actelor de aplicare emise de Comisia Europeană”.

La alin.(2), semnalăm că, potrivit definiţiei noţiunii de „sucursală”, astfel cum este prevăzută la art.1 alin.(2) pct.66, această entitate nu are personalitate juridică. În aceste condiţii, este de analizat în ce măsură vor putea fi aplicate criteriile de individualizare a sancţiunii stabilite la alin.(11), norme care se referă exclusiv la „persoane fizice” şi la „persoane juridice” responsabile. Pe de altă parte, pentru asigurarea unei reglementări corecte şi complete este necesar ca textul să prevadă în mod expres cărei entităţi cu personalitate juridică i se aplică sancţiunea contravenţională. Precizăm că, pentru stabilirea soluţiei legislative aplicabile pot fi avute în vedere, cu titlu de exemplu, dispoziţiile art.221 alin.(2) din Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

La alin.(3), pentru corelare cu dispoziţiile alin.(18), potrivit cărora sancţiunile contravenţionale se aplică de către Consiliul A.S.F, expresia „A.S.F. poate aplica” trebuie înlocuită cu sintagma „Consiliul A.S.F poate aplica”. Observaţia este valabilă, în mod corespunzător şi pentru alin.(5), (11), (12) şi (16).

La alin.(4), semnalăm că teza a doua a normei are ca obiect, de fapt, stabilirea unei fapte drept contravenţie. Pentru corectitudinea reglementării, este necesar ca aceasta să fie prevăzută în cuprinsul unei litere distincte a alin.(1), urmând ca în alin.(4) să se facă trimitere expresă şi la acea literă.

Precizăm că alin.(6)-(10) nu cuprind dispoziţii referitoare la răspunderea contravenţională, astfel încât trebuie să facă obiectul unui articol distinct al proiectului. Pe cale de consecinţă, norma de trimitere la dispoziţiile alin.(2)‑(8) din cuprinsul alin.(18) trebuie reformulată în mod corespunzător. Precizăm că alin.(18), care stabileşte reguli privind constatarea contravenţiilor, nu poate cuprinde referiri la măsurile sancţionatorii prevăzute de alin.(6)-(10), întrucât acestea nu se înscriu în sfera „sancţiunilor contravenţionale”. Pentru acest motiv, articolul distinct care va cuprinde normele din actualele alin.(6) - (10) trebuie să prevadă în mod expres şi entităţile competente să aplice respectivele măsuri. Totodată, normele din alin.(11) şi (12) trebuie să facă, de asemenea, obiectul unui articol distinct, întrucât, din referirea la „măsurile sancţionatorii” rezultă că au aplicabilitate atât în ceea ce priveşte sancţiunile contravenţionale, cât şi măsurile prevăzute la alin.(6)-(10).

La alin.(11) lit.h), pentru precizia normei, este necesar ca textul să prevadă mai precis care anume categorii de „încălcări săvârşite anterior” sunt avute în vedere pentru individualizarea sancţiunii.

La alin.(13), semnalăm că soluţia legislativă privind actualizarea cuantumului amenzilor contravenţionale poate fi adoptată numai dacă textul este reformulat, astfel încât să fie întrunite următoarele exigenţe:

- norma trebuie să se refere la „limitele amenzilor contravenţionale prevăzute la alin.(2) lit.b) şi la alin.(4) lit.b)”, întrucât „cuantumul” amenzii este cel stabilit de Consiliul A.S.F., ca urmare a constatării săvârşirii unei contravenţii;

- norma trebuie să prevadă în mod expres un criteriu obiectiv potrivit căruia urmează să se facă „actualizarea”. Având în vedere practica legislativă în domeniu, acest criteriu obiectiv ar putea fi, de exemplu, rata inflaţiei;

- norma trebuie să prevadă în mod expres că respectivele reglementări ale A.S.F. se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, creându-se astfel premise pentru a considera că sunt îndeplinite cerinţele privind accesibilitatea şi previzibilitatea normei sancţionatorii.

La alin.(16), întrucât se instituie o soluţie derogatorie de la dispoziţiile art.8 alin.(3) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, textul trebuie să cuprindă o precizare expresă referitoare la instituirea derogării. În plus, pentru corectitudinea reglementării, sintagma „amenzile contravenţionale stabilite prin lege şi aplicate de A.S.F” trebuie înlocuită cu sintagma „sumele provenite din amenzile contravenţionale aplicate de Consiliul A.S.F”.

19. La art.165 alin.(1), este necesară eliminarea trimiterii la dispoziţiile art.164, care cuprinde incriminarea unei fapte drept infracţiune, întrucât A.S.F. nu poate adopta acte „cu privire la persoanele fizice şi juridice” în ceea ce priveşte răspunderea penală.

La alin.(2), precizăm că din text nu rezultă care anume „măsuri dispuse de A.S.F.” sunt avute în vedere de text. Precizăm că, potrivit art.32 alin.(3) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, plângerea suspendă executarea sancţiunilor contravenţionale principale şi complementare, acest efect al plângerii fiind de esenţa răspunderii contravenţionale.

Semnalăm că norma alin.(3) nu se integrează tematic în cuprinsul art.165, care are ca obiect stabilirea căilor de atac împotriva anumitor acte adoptate de A.S.F., şi nu regulile aplicabile în ceea ce priveşte „procesele declanşate împotriva societăţilor”. Ca urmare, apreciem că norma ar trebui să facă obiectul unui articol distinct.

20. Precizăm că, pentru asigurarea unei reglementări complete, este necesar ca în finalul Capitolului I al Titlului III, după art.165, să fie introdusă o normă care să stabilească aplicarea dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr.2/2001, în ceea ce priveşte contravenţiile, cu următoarea redactare:

„În măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contravenţiilor prevăzute la art.163 alin.(1) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările şi completările ulterioare”.

21. La art.166 alin.(3), semnalăm că, raportat la momentul avizării prezentului proiect de lege, termenul de 1 iulie 2015, ar putea să fie depăşit, ţinând cont de termenele în care se poate desfăşura procedura de adoptare, prevăzute de Regulamentul Camerei deputaţilor, respectiv de Regulamentul Senatului. Ca urmare, ar trebui ca prezentul proiect să se adopte în procedură de urgenţă, ţinând cont de faptul că atribuţiile Autorităţii de Supraveghere Financiară referitoare la metoda de calculare a solvabilităţii la nivel de grup, la determinarea echivalenţei regimului de solvabilitate şi de supraveghere al statelor terţe, precum şi la posibilitatea impunerii măsurii privind majorarea capitalului de solvabilitate, trebuie exercitate începând cu data de 1 iulie 2015, în conformitate cu Directiva 2009/138/CE.

Formulăm prezenta observaţie şi pentru art.181.

22. La art.167 alin.(16), semnalăm că norma de trimitere la „marja de solvabilitate minimă prevăzută la art.16 alin.(5) şi (5¹) din Legea nr.32/2000” ar trebui corelată cu norma propusă pentru art.180 pct.17, care prevede abrogarea art.16 din Legea nr.32/2000.

23. La art.179 alin.(1), menţionăm că soluţia legislativă nu este justificată în Expunerea de motive a proiectului de lege. De altfel, în actuala redactare, norma este incompletă, deoarece nu se precizează dacă este vorba de preluarea bazei de date cu actuarii, sau este vorba de transmiterea serviciului de Registru al actuarilor.

La alin.(3), semnalăm că norma potrivit căreia A.S.F. are acces gratuit la baza de date a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului pe baza unui protocol încheiat între cele două autorităţi este în contradicţie cu norma propusă pentru la art.180 pct.29 pentru art.43 alin.(1) din Legea nr.32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, potrivit căruia „Oficiul Naţional al Registrului Comerţului este obligat să permită accesul gratuit al A.S.F. la informaţiile din registrul comerţului central, ţinut în sistem computerizat, referitoare la brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare din România, autorizaţi în conformitate cu prevederile prezentei legi, la intermediarii în asigurări şi/sau reasigurări înregistraţi, precum şi la alte persoane fizice sau juridice care sunt sau solicită aprobarea pentru a deveni acţionari semnificativi direcţi sau indirecţi ai unui broker; de asemenea, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului este obligat să furnizeze la solicitarea A.S.F. informaţii economico-financiare raportate de asigurători, reasiguratori, agenţi de asigurare, persoane juridice şi brokeri de asigurare şi/sau de reasigurare în situaţiile financiare anuale.”

Propunem corelarea normelor.

La alin.(5), apreciem că norma care prevede apartenenţa celor două anexe la proiect ar trebui să fie prevăzută ca articol distinct.

24. La art.180 pct.3, în ceea ce priveşte textul propus pentru art.1, apreciem că expresia „funcţionarea intermediarilor în asigurări” trebuie completată cu sintagma „şi reasigurări”, pentru unitate terminologică cu titlul propus pentru actul supus intervenţiei legislative.

La pct.4, în ceea ce priveşte textul propus pentru art.2 pct.1, pentru rigoare normativă, expresia „asupra conducerii broker de asigurare” trebuie înlocuită cu expresia „asupra conducerii brokerului de asigurare”.

La pct.7, referitor la textul propus pentru art.4 alin.(1), deoarece abrevierea „A.S.F.” este la prima utilizare în cadrul Legii nr.32/2000, trebuie redată in extenso.

La pct.8, în ceea ce priveşte textul propus pentru art.5 lit.j), semnalăm că denumirea completă a instituţiei la care se face referire este Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice.

La lit.k), pentru rigoarea exprimării, termenul „nonprofit” trebuie înlocuit prin sintagma „fără scop lucrativ”.

Având în vedere că prin pct.11 şi 12 se modifică, respectiv se abrogă toate alineatele art.8, pentru supleţea proiectului, este necesară comasarea acestor puncte într-unul singur, intervenţia urmând a viza modificarea în întregime a art.8, redându-l într-o nouă structură, alcătuită din doar două alineate. Ca urmare, este necesară renumerotarea punctelor art.180.

Reiterăm prezentele observaţii pentru toate situaţiile similare prin care se intervin asupra tuturor alineatelor unui articol, astfel cum este cazul şi art.10, asupra căruia se intervine prin pct.14 şi 15.

Semnalăm că după definiţia de la pct.12 mai sunt redate încă alte două definiţii, fără ca acestea să fie marcate. O asemenea situaţie întâlnim şi la pct.18. Ca urmare, este necesară renumerotarea termenilor şi expresiilor din cadrul acestui articol.

La pct.18, pentru o exprimare specifică stilului normativ, partea dispozitivă trebuie reformulată, astfel:

„18. Alineatele (1) şi (11) ale art.34 se modifică şi vor avea următorul cuprins:”.

Reiterăm prezenta observaţie pentru toate situaţiile similare prin care se modifică un alineat sau mai multe ale aceluiaşi articol.

La pct.23, referitor la normele propuse pentru art.39 alin.(2) din Legea nr.32/2000, semnalăm următoarele:

a) La lit.a), precizăm că stabilirea drept contravenţie a încălcării normelor, deciziilor sau avizelor avute în vedere de text este posibilă numai în situaţia în care respectivele acte sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. În plus, este necesar ca acestea să cuprindă obligaţii a căror încălcare să poată constitui contravenţie.

Menţionăm că, în prezent, publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a respectivelor norme, decizii sau avize la care se referă art.8 alin.(1) şi (2) este prevăzută în cuprinsul art.9. Or, potrivit art.180 pct.13 din proiect, articolul 9 se abrogă. Propunem, de aceea, reanalizarea soluţiilor legislative.

Observaţiile referitoare la cerinţa obligatorie ca proiectul să prevadă că normele/deciziile/avizele se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, este valabilă, în mod corespunzător, şi pentru lit.d), e), f), h), i), j), k) şi n).

Pe de altă parte, pentru un spor de precizie normativă, este necesar ca în cuprinsul lit.a) să se facă trimiterea numai la acele categorii de decizii sau avize prevăzute de art.8 alin.(2) care, prin obiectul lor, sunt susceptibile a cuprinde instituirea unor obligaţii a căror încălcare să constituie contravenţie.

b) La lit.b), din formularea prea generală a normei nu se înţelege care este raportul dintre contravenţia constând în încălcarea „normelor emise în aplicarea prezentei legi, precum şi a avizelor, deciziilor sau solicitărilor de informaţii, documente şi rapoarte” şi contravenţia prevăzută la lit.a), care constă, de asemenea, în nerespectarea normelor şi a deciziilor emise în aplicarea legii. Este necesară, de aceea, reanalizarea şi reformularea celor două norme, astfel încât din redactare să rezulte în mod clar diferenţa dintre ele.

Pe de altă parte, la lit.b), norma trebuie reformulată, întrucât din text nu rezultă în ce mod pot fi „încălcate” „solicitările de informaţii, documente şi rapoarte”.

c) Semnalăm că încălcarea dispoziţiilor art.35 este prevăzută drept contravenţie în mai multe norme distincte din cuprinsul art.39 alin.(2), fără ca din redactarea textelor să rezulte care anume sunt diferenţele între faptele sancţionate. Astfel, în cuprinsul lit.e) şi h) se face trimitere nediferenţiată la întreg art.35, în vreme ce la lit.g) se are în vedere doar încălcarea obligaţiilor prevăzute la art.35 alin.(13), (13¹), şi (14). Este necesară reanalizarea normelor şi trimiterea expresă la alineatele din cadrul art.35 care cuprind obligaţiile a căror încălcare constituie contravenţii potrivit fiecăreia dintre lit.e) şi h) în parte.

În acest context, la lit.e), precizăm că stabilirea drept contravenţie a nerespectării alin.(14) al art.35 nu este corectă, întrucât această normă nu instituie nicio obligaţie, ci prevede aplicarea, de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, a unor sancţiuni. Este necesară, de aceea, eliminarea din cuprinsul lit.e) a trimiterii la alin.(14) al art.35. Pe de altă parte, precizăm că norma din cuprinsul art.35 alin.(14) trebuie prevăzută în cuprinsul art.38 alin.(3), de care se leagă tematic, întrucât stabileşte sancţiunile contravenţionale complementare aplicabile în cazul săvârşirii contravenţiei prevăzute la art.38 alin.(2) lit.g), respectiv încălcarea dispoziţiilor art.35 alin.(13) şi (13¹).

d) La lit.f), semnalăm că trimiterea la art.38¹ alin.(5) trebuie reanalizată, întrucât această normă nu cuprinde în mod expres instituirea unei obligaţii a cărei încălcare să poată constitui contravenţie. Precizăm norma prevede expres doar obligaţiile direcţiilor de specialitate din cadrul A.S.F. care efectuează controlul permanent. Dacă s-a avut în vedere sancţionarea entităţilor supuse controlului la care se referă art.38¹ alin.(5) în situaţia în care nu răspund în termenul prevăzut de text la solicitarea de a explica motivul încălcării, atunci este necesară fie reformularea părţii finale a art.38¹ alin.(5) în sensul instituirii exprese, într-o teză distinctă, a respectivei obligaţii, fie reformularea art.39 alin.(2) lit.f), astfel încât fapta care constituie contravenţie şi subiectul activ al acesteia să rezulte cu claritate. Observaţiile sunt valabile şi pentru lit.h) şi k).

Pe de altă parte, este necesar ca întreaga normă din cuprinsul lit.f) să fie reanalizată şi reformulată, întrucât aceasta cuprinde trimiteri la dispoziţii la care fac referire şi lit.h) şi k). Or, pentru claritatea reglementării, trebuie ca şi la lit.f) să se precizeze în mod expres cine anume sunt subiecţii activi ai contravenţiei, similar normelor de la lit.h) şi k).

e) La lit.h), pentru corectitudinea reglementării, în finalul textului trebuie inserată o precizare cu privire la actul normativ în aplicarea căruia sunt emise normele avute în vedere de text.

f) La lit.j), este necesar ca textul să cuprindă trimiteri exprese la alineatele din cuprinsul art.5¹ care instituie obligaţii a căror încălcare constituie contravenţie.

g) La lit.l), norma trebuie să facă trimitere expresă la dispoziţiile care stabilesc obligaţia de ţinere a jurnalului asistenţilor în brokeraj, utilizarea expresiei „potrivit legii” nefiind suficientă pentru asigurarea clarităţii şi previzibilităţii normei de sancţionare.

Referitor la norma propusă pentru art.39 alin.(3), semnalăm următoarele:

a) La partea introductivă, pentru o exprimare specifică stilului normativ, sintagma „se sancţionează cu:” trebuie înlocuită cu sintagma „se sancţionează după cum urmează:”.

Pe cale de consecinţă, lit.a) - c) trebuie să debuteze cu expresiile „cu avertisment”, respectiv „cu amendă”.

b) La lit.b), textul trebuie reformulat, potrivit următorului model:

„b) cu amendă de la 2.500 lei la 50.000 lei în cazul săvârşirii contravenţiei de către intermediarii în asigurări şi/sau reasigurări; cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei în cazul săvârşirii contravenţiei de către ...”.

c) La lit.c), întrucât este vizată stabilirea sancţiunii pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute la alin.(2) lit.o), norma trebuie reformulată, astfel:

„c) cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei pentru persoanele juridice sau cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru persoane fizice, în cazul săvârşirii contravenţiei prevăzute la alin.(2) lit.o)”.

d) Semnalăm că, pentru asigurarea unei reglementări complete şi corecte a răspunderii contravenţionale, art.39 trebuie completat cu un nou alineat, alin.(7¹), cuprinzând norma privind aplicarea, în ceea ce priveşte contravenţiile, a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr.2/2001, în următoarea formulare:

„(7¹) În măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contravenţiilor prevăzute la art.39 alin.(2) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările şi completările ulterioare”.

La pct.25, în ceea ce priveşte norma propusă pentru art.39 alin.(8), precizăm că modalitatea de stabilire a pedepsei amenzii penale nu este corectă, în raport cu prevederile art.61 din Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, stabilirea prin lege a limitelor amenzii nu este compatibilă cu sistemul zilelor‑amendă, consacrat prin dispoziţiile art.61 alin.(1) din Legea nr.286/2009 privind Codul penal. Menţionăm că nici prevederea în text a numărului zilelor‑amendă nu ar fi corectă, în raport cu dispoziţiile alin.(4) ale art.61 din Codul penal, care stabilesc în mod expres limitele speciale ale zilelor-amendă în funcţie de pedeapsa prevăzută de norma de incriminare. Prin urmare, legea specială trebuie să prevadă doar specia de pedeapsă (respectiv amenda), fără a-i stabili limitele. Menţionăm că această soluţie legislativă a fost avută în vedere şi în cazul modificărilor legilor penale speciale realizate prin Legea nr.187/2009 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal. Pentru acest motiv, expresia „cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă penală de la 20.000 lei la 100.000 lei” trebuie înlocuită cu expresia „cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă”.

La pct.32, sugerăm disjungerea intervenţiilor legislative propuse, urmând ca abrogarea anexelor 1-3 să fie prevăzută într-un punct distinct.

25. La pct.2 din menţiunea privind transpunerea normelor europene, pentru unitate terminologică, recomandăm înlocuirea substantivului „Prevederile” cu substantivul „Dispoziţiile”.

Semnalăm că actele europene trebuie redate astfel cum au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, respectiv: „Directiva 2011/89/UE a Parlamentului …”, şi „Directiva 2014/51/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 aprilie 2014 de modificare …”.

Totodată, pentru o exprimare specifică stilului normativ, este necesară specificarea riguroasă a coordonatelor corecte de publicare ale directivelor, respectiv: „Directiva ..., publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr… din…”.

PREŞEDINTE

dr. Dragoş ILIESCU

Bucureşti

Nr.586/5.06.2015